Un volum peste care nu trebuie să treci

Deşi nu a atras atenţia în România, volumul bilingv de versuri „Dolor” (Ed. Clapas, 2009, Franţa) al Angelei Nache-Mamier atrage atenţia datorită tematicii sale – respectiv poziţionării poemelor pe coordonatele problemei ţiganilor. În prefaţa volumului, scriitorii Anne şi Frederic Miquel remarcă următoarele: „Cuvintele sunt pline de sens sugerând de manieră magnifică inversarea valorilor. Aceşti ţigani sunt în cele din urmă mai umani decât cei care îi dezumanizează, mai demni decât cei care nu vor să-i recunoască, mai mobili şi mai vii decât carcasele de maşini şi pneurile plesnite pe care se odihnesc.”.
Avem de a face aici cu o percepţie diferită de cea a noastră, a românilor, de ar fi să dăm crezare versurilor: „Amalgamul acestor pistoale defilează/ Fără sens pe ecranul viitorului,/ Restaurante, poliţai, saci de bani,/ Traficanţi/ Amestecaţi anapoda/ Printre mumiile, morţi-vii/ (Şi totuşi ai noştri aceşti/ Cerşetori multicolori cu/ priviri goale)” (poemul Răul secolului); am putea spune despre Angela Nache-Mamier că este o poetă a socialului, a dramatismului imigrării. În mod paradoxal, această definiţie se completează cu o nostalgică sensibilitate: „Lovesc, să dărâme pereţii/ Acestui ţinut unde iubirea,/ Cuvintele libere se sufocă,/ Interzise şi puse la zid” (poemul O singură viaţă).
Păcat că autoarea n-a avut parte de mediatizarea necesară în România, o mediatizare curmată brusc după plecarea ei în Franţa. Îi mai puteţi citi poemele pe site-urile revistasingur.ro şi agonia.ro.