La o cană cu vin

Geamurile din spatele taxiului se aburiseră făcând imposibilă recunoaşterea cartierului adormit pe jumătate prin care nămeţii de zăpadă lăsau să se circule pe o singură bandă. Făcuse des drumul ăsta dinspre gară şi se gândi că mult nu mai are de tremurat până la blocul mamei. Vorbise cu ea la telefon din tren şi mai apoi din taxi aşa că sigur o aştepta cu o cană cu vin fiert cu zahăr şi scorţişoară.
„ Heloo! E cineva acasă?”, întrebă Ramona după ce intră pe holul îngust şi slab luminat de o aplică de perete şi încuie uşa de la intrare în urma ei.
„ Bine-ai venit, nu ţi-a fost frig îmbrăcată aşa? Eşti singură? Am crezut că-mi faci o surpriză şi mi-l prezinţi pe Radu, dar văd că te-ai răzgândit.”, îi răspunse mama ieşind din bucătărie şi sărutând-o pe ambii obraji îmbujoraţi.
„ Radu? Cu altă ocazie! Am să beau eu şi vinul lui fiert pentru că miroase aşa de bine! Uite, să-ţi dau medicamentele, să nu uităm de ele. Mâine plec înapoi cu trenul de după-amiază ca să apuc să mănânc şi tort de mere. E bine aşa?” conchise fata.
„ Mersi, nu te-aş fi deranjat, dar pe-aici farmaciile sunt goale şi apoi voiam să mai stăm de vorbă că la telefon mă expediezi cam repede domnişoară!”
La un an după ce Ana a rămas singură, a ales să locuiască într-o garsonieră cu costuri modeste iar banii obţinuţi pe casa unde copilărise atât ea cât şi Roxana să-i folosească pentru alte nevoi. Viaţa de până acum îi dovedise că alegerea făcută nu fusese una greşită.
„ Toarnă tu vinul, te rog, mă duc să mă schimb.”, spuse studenta dispărând în spatele uşii.
Era într-adevăr studentă în ultimul an la facultatea de farmacie şi lucra, mai nou, de aproape trei luni, într-una din farmaciile părinţilor lui Radu. Semăna cu taică-su, era înaltă, brunetă cu picioare sculptate şi ochi verzi. Îşi purta părul scurt, tuns modern în armonie cu forma feţei, pentru că era mai uşor de întreţinut,- potrivit pentru o persoană atât de ocupată ca ea. Se cocoţă, îmbrăcată într-nu halat gros şi pufos din bumbac, în carouri mari gri cu alb, pe bancheta din bucătărie cu tot cu papuci.
„ Tot rebelă ai rămas.”, îi spuse Ana cu un iz de dojană în glas. „Vai! Ți-ai făcut tattoo pe picior, deasupra gleznei! E singurul?”
„ Mai am unul, la fel de mic, pe omoplatul drept, dar nu ţi-l arăt!”, îi răspunse după ce mai sorbi o dată din cana pe care o ţinea acum cu ambele mâini.
„ Dacă te-ar fi văzut taică-tu, ce-ar fi zis?”
„ Ar fi zis că-i place şi că am gusturi. Da! Știi că acum este interzis să interzici?”, se alintă Roxana.
„ N-arată rău, dar mie îmi mai trebuie timp să mă obişnuiesc cu ideea.”, spuse Ana gustând şi ea din cana cu vin.
„ OK. Despre ce vroiai să vorbim?”, se arătă dispusă Roxana.
„ Povesteşte-mi cum l-ai cunoscut pe Radu!”
„ A fost dragoste la prima vedere, eram în căutarea unui alt loc de muncă, de fapt căutam un job cu un program fix, aveam nevoie de timp pentru facultate şi am fost să depun CV-ul la farmacia unde lucra şi el. Pe ecusonul lui scria:„ Radu, farmacist”, deci absolvise, atunci l-am întrebat dacă am şanse să obţin aici, ca asistent farmacist, programul de care aveam nevoie până la examenul de licenţă. M-a asigurat că sunt şanse mari şi m-a invitat la un suc. Am aflat mai târziu, că împreună cu părinţii mai deţine o farmacie, ceva mai central.”
„ Și?”
„ Am fost angajată, îţi dai seama!”
„ ? ”
„ Știu ce urmează să-mi spui: că dragostea la prima vedere este doar un trend şi că nu va rezista timpului, şi că nu vrei să sufăr, şi, ca mamă, îmi vrei numai binele, şi, bla, bla,bla!”
„ Cam aşa ceva!”
„ Am să te surprind, dar s-au facut studii serioase de către oameni pregătiţi în domeniu şi s-a ajuns la concluzia că dragostea ca stare de efervescenţă chimică, hormonală, sexuală durează trei ani. Ceea ce mi se pare deajuns! Da! S-au scris cărţi se joacă piese de teatru pe această temă, lumea este din ce în ce mai convinsă de acest adevăr.”
„ Serios?” întrebă Ana ironic.
„Tu ştii foarte bine că atâta timp cât nu apar copii în această ecuaţie, despărţirea nu-i o tragedie. Voi ce-aţi făcut? Nici atunci când ai avut dovada palpabilă nu ai putut face acest pas. Că erau „constrâgeri sociale”, că unde ar fi dus un scandal, ce-ar fi zis rudele, că…”
„ Mă judeci acum?”
„ Îmi mai pui puţin vin, te rog?” şi intinse cana mamei.
„ Bine, Roxana, atunci ce facem? Aruncăm la gunoi tot, nimic nu mai poate fi păstrat?” întrebă mama în timp ce turna vinul încă aburind.
„ Draga mea, trăim intr-o societate nouă în care încercăm să ne bucurăm de libertate chiar dacă există destule reminiscenţe ale trecutului pe care mă străduiesc să le înţeleg. Nu mai suntem pe vremea bunicii sau pe vremea adolescenţei tale, să fim dirijaţi în viaţa privată de canoane sau legi ce crează mai degrabă teama decât bucuria de a trăi. Nu accept ca biserica ori statul să-mi controleze astfel trupul şi mintea pentru că orice ar fi, iubirea rămâne neîngrădită.
„ Nu crezi că această libertate de a iubi te va face prea grăbită, prea exigentă şi în final infidelă?”
„ Of, m-ai înnebunit cu fidelitatea ta, tu nu pricepi că astăzi reprezintă nonconformismul cel mai profund?”
„ Da? Și Radu e la fel de neconformist, amândoi sunteţi nişte rebeli? Este şi el adeptul eterogenităţii? Nu au mai rămas valori pe lumea asta, le inventaţi voi, generaţia tînără care vă lăudaţi, de câte ori aveţi ocazia cu gândirea voastră lipsită de prejudecăţi! Vezi, domnişoară, să consideri o mare calitate lipsa de prejudecată este tot o prejudecată!”
„ Te agiţi inutil, recunoaşte că, revenind la fidelite, aceasta ţine, în primul rând, de existenţa dorinţei de a iubi. Ce se întâmplă dacă cel de lângă tine nu se dovedeşte a fi cel care te merită, dacă există o altă fiinţă umană mult mai bună pe care ai putea-o avea? Pe cine iubeşti? Cu cine rămâi? Când şi cui rămâi fidelă? Sunt şi excepţii în care cuplurile au rezistat până la moarte, toţi ne dorim asta! Oare nu includ răspunsurile astea şi termenul de efort de voinţă?
„ Aici te înţeleg şi sunt de acord cu tine.”
„ Da? Trebuie să fii de acord şi cu faptul că, înainte, până la maximum douăzeci şi cinci de ani, o femeie trebuia să fie mamă, asta presupunând să se mărite, eventual cu pretendentul ales sau acceptat de familie, să muncească într-o slujbă de femeie sau să stea acasă, în cele mai dese cazuri. Azi crezi că mai sunt posibile astfel de traiectorii? Eu nu! Poate în zonele unde se mai păstrează tradiţia de a nu se şcoli prea mult fetele, de a trăi de pe urma câtorva hectare de pământ sau unde ştirile se află şi se comentează la buticul sau crâşma primarului.”
„ Din păcate şi aici ai dreptate.”
„ Azi o femeie caută singură pentru a-şi găsi amant, soţ, tată pentru viitorii copii (preferabil acelaşi bărbat). Învăţă pentru a face carieră sau a-şi menţine jobul, munceşte pentru a plăti facturi alături de partener şi, ca şi când nu ar fi destul, creste copii şi găteşte pentru că nu-şi poate permite să ia masa în oraş decât în vacanţe. În condiţiile astea, crezi că mai are chef de prejudecăţile voastre? Traiectoria asta ţi se pare un trend sau o fiţă?” şi sorbi ultima picătură de vin dulce.”
Ana oftă şi îşi sărută fata pe frunte.
„ Hai că te-am necăjit destul, ştii că n-am să arunc dragostea pe fereastră, îmi mai faci mâine tort de mere?” îşi întrebă Roxana mieros mama.