dacă m-ar desăvârşi culoarea
oare în ce nuanţă aş iubi
atât de verde-mi eşti
timpul explodează nebun
în fascicule transparente
lumina mi-e cerc
intrinsec
urc temerară spre a lumii coroană
suveran
doar tu eşti magie albă
cu palme curate îndelung am zidit
din pietre de râu
cărare spre infinit
vin apele toate mă inundă zălude
prea aproape
cuvintele curg
în pământul prea rece şi crud
îngrop imprecaţii absurde
am uitat cât m-ai durut
secundă bolnavă
te conjur
întoarce-te în trecut…
Acum ce să zic? Parafrazând poetul naţional prin gura lui Mircea cel Bătrân zic aşa ‘cât suntem încă pe pace, eu îţi zic bine-ai venit’… şi nu doar pentru că numele şi nick-ul tău par să fie din alt film pentru mine. Poema este mult perfectibilă, de aceea am publicat-o încadrată la ‘personale’, deja al patrulea vers conţine unul dintre pluralurile mele favorite anume ‘pule’ pentru că aşa se zice corect according to maestrul Ion Creangă.
În rest, te mai aştept cu texte şi eventual cu comentarii la texte.
Andu
:))
???