uitare
întoarcerea noastră aniversară
cu spatele către dumnezeu
în patul conjugal
ne-a ieşit prost de data asta
după atâţia ani desăvârşiţi
am uitat
ce aveam de spus
tocmai când
după multe oftaturi
în fine
ne venise rândul să vorbim
simţeam răsuflarea Lui
rece în ceafă
şi sămânţa Lui
cum ne inunda viscerele
şi ea mai rece ca deobicei
şi ne-am pierdut cu firea
tu priveai jos în abisul tău
preacucernic
iar eu mă aţintisem
spre legile dure
nescrise
sau uitate
pe deplin
adică uitate
lăsate în urmă
în spate
Mi-a plăcut mult poemul, nu mai spun de titlu care este bestial şi am şi o poveste legată de asta (odată poate o voi publica aici, e un proiect mai vechi, despre un prieten care îl luase pe „Dumnezeu în chirie”) revenind … mi-am permis să recitiesc poemul puţin modificat:
Întoarcerea noastră aniversară
cu spatele către dumnezeu
în patul conjugal
ne-a ieşit prost de data asta
după atâţia ani desăvârşiţi
tocmai când
după atâtea oftaturi
în fine
ne venise rândul să vorbim
am uitat
ce aveam de spus
simţeam răsuflarea Lui
rece în ceafă…. (la fel mai departe cum e deja publicat)
Poetul e master-ul creaţiei lui, noi „restul” doar „ştim să ne plângem” de dorul penelului.
Felicitări.
Mulţumesc pentru aprecieri hopernicus m-am mai aşezat la masa de scris recently sper să pot repeta gestul măcar ca să mai ostoiesc din angoasa asta care ma cam macină pe dinăuntru de când cu toate cele bune dar mai ales rele pe care le trăim.
Şi îţi mai mulţumesc că eşti alături de noi aici pe lithera încă de acum, de la început, când mai avem de fixat una şi alta… erori că fără ele nu se poate, nu?
Andu
Mi-a plăcut poemul şi mesajul transmis…