te văd cum stai privind şi aşteptând
(cu oarecare nerăbdare)
să înflorească acest portocal
lângă care sunt
undeva, pe Coasta de Azur într-o fotografie trucată
cu primul model EOS digital
aş vrea să te pot păstra aşa…
răsfoind albumul meu
bolnav de poze
ca de un pojar
numai că te pierd de fiecare dată
când mă-ntorc acasă
cu gustul ăsta dulce şi amar
de floare de portocal
dosită anume pentru tine
printre haine, în valiză
ruptă dintr-o lume fără amintiri
prin care de o vreme-ncoace
pot să călătoresc liber
fără viză
