Suntem mici

N-aş vrea să fiu nedrept. Poate că Dumneavoastră sunteţi un om important. Poate că preocupările Dumnevoastră ţin de o sferă de larg interes. Poate că sunteţi una dintre acele minţi luminate care pot să conducă la progresul omenirii sau măcar a unei societăţi. Poate că sunteţi un artist de renume. Sau un om de afaceri cu greutate, care susţine prin capitalul pe care îl produce nu numai sute, mii de familii dar şi – cine ştie? – o bună parte a unui buget naţional. Sau poate sunteţi un politician de anvergură pentru care acasă înseamnă patria. Ori poate un ilustru gânditor capabil să mobilizeze energii sociale însemnate într-o anumită direcţie. Dar tocmai în comparaţie cu Dumneavoastră, noi, oameni asemenea mie, putem spune în cor, „suntem mici”. Preocupările noastre se zbat undeva, pe la nivelul genunchiului broaştei. Nu sunt înalte. Pentru că sunt marcate de angoase, de anxietate, se cantonează – ba nu! – se cramponează de obiective care sunt uşor identificabile ca făcând parte din domeniul meschinului. Nu au libertatea celestă a idealurilor în faţa cărora moartea păleşte. Nu. Spre deosebire de Dumneavoastră noi avem obiective, nu idealuri. Pe noi viaţa ne omoară. Şi meschinăria, micimea noastră, ne înalţă. Pentru că suntem răi noi între noi, de cele mai multe ori. Ne simţim superiori unul altuia în funcţie de salariile pe care le primim, dacă cineva şi-a făcut concediul în Grecia îl domină pe cel care nu a ajuns în vacanţă decât până în Bulgaria, ne fălim unul în faţa altuia cu mărci de autoturisme din clasa medie şi mică. Măcar dacă ar fi numai asta şi tot ar fi bine. Dar nu e! Pentru că lucrurile merg mult mai departe. Din mijlocul meschinăriei şi micimii în care băltim, vă judecăm pe Dumneavoastră! Ne permitem judecăţi de valoare, ceea ce este culmea! O masă de oameni, o gloată mai pe româneşte, stă, priveşte şi ascultă la ceea ce face, la ceea ce spune unul dintre Dumneavoastră şi işi dă cu părerea. În funcţie de părerile astea se întocmesc tot felul de clasamente, vi se oferă sau dimpotrivă, vi se refuză anumite oportunităţi, ba chiar, de cele mai multe ori, se înalţă ori se năruie idealuri. Idealuri ale Dumneavoastră pentru că, repet, noi nu avem aşa ceva, noi avem obiective meschine. Carevasăzică înaltele Dumneavoastră aspiraţii depind de o schemă aleatorie pe care o desenează capacitatea noastră intelectuală şi spirituală. E nedrept. Pentru că uneori, întocmai ca o turmă de bivoli, din furie sau pur şi simplu din răutate, călcăm în picioare covoarele de mărgăritare pe care ni le aşterneţi in faţă. Fără a ţine seama de faptul că şi Dumneavoastră aveţi angoase, temeri, speranţe şi dezamăgiri şi că în intensitate şi în modul de manifestare, ele sunt identice cu ale noastre, deşi sunt legate nu de obiective meschine, ci de idealuri înalte. Este tristă şi nedreaptă această întâlnire dintre noi si Dumneavoastră. Cred că lasă un gust amar multora. Mai ales cineva, unul dintre rândurile noastre bineînţeles, ar putea specula momentul ăsta de tangenţă şi să generalizeze afirmaţia „suntem mici”.