Matei Ghigiu

Matei Ghigiu este de nedescris...

[ 4.6 / 5 ]

poem cu disperări, aduceri aminte şi aşa-zise datorii faţă de patrie (POEME RECUPERATE)

De Matei Ghigiu pe 31 ianuarie 2010

pe atunci mâncam napolitane,
gândeam tricolor şi scriam pe ziduri cu creta salvaţi vulpile
încropeam fericiri primare din cosiţele alb_negre ale mihaelei
zisă şi 1000unadenopţi,
din când în când ne prosteau pe rând foamea, cozile,
răceala desuetă a caloriferelor, hai_să_dăm_mână_cu_mână,
ora 10 şi bezna din ecranele teveurilor
ce să mai, era mizerabil, un mare coş de gunoi,
o spălătorie de partid cu amestecuri [...]

Adăugat în personale | Etichetat poezie | 2 comentarii

[ 4.8 / 5 ]

scurt_metraj

De Matei Ghigiu pe 16 noiembrie 2009

în după-amiezele pustii
veneam la marginea lumii hrăneam caii de sticlă cu portocale
pe cer suspendat între două iluzii
un pian cu nişte mâini prelungi
obosiseră de atâta aşteptare şi sunetele erau încă ascunse
în gura unei femei transparente
era flămândă şi mânca ploi cu unghiile
se pregătea de împerechere cu femeiul ei aflat pe corabie
numai noaptea la o oră de gală
el [...]

Adăugat în poezie | 2 comentarii

[ 4.6 / 5 ]

Jurnalul imaginar al unui alienat (fragmente)

De Matei Ghigiu pe 13 octombrie 2009

01.
unii oameni nu ar trebui lăsaţi să mai aibă dorinţe. devin atât de distructivi prin ele. sau vulnerabili. e înspăimântător cum uneori te poţi trezi în plină noapte cu senzaţia că mâinele care stă să vină va veni poimâine şi că în locul lui, în aziul care urmează, va veni un ieri pe care [...]

Adăugat în fragmente, proză | 6 comentarii

[ 4.4 / 5 ]

un om pe un câine

De Matei Ghigiu pe 3 octombrie 2009

un om murea pe un câine
şi câinele îi spunea:
mori omule
mori pe mine
acum
cât te mai pot lătra
cât mai eşti culpabil
cât îţi mai ies de sub unghii
păreri
şi omul murea.
murea pe un câine
fără să ştie.

Adăugat în poezie, recomandate | 3 comentarii

[ 4.1 / 5 ]

aripa visului

De Matei Ghigiu pe 31 martie 2009

aş fi vrut să strig zeul dar uitasem să-l întreb dacă are vreun nume. de bună seamă că trebuia să aibă unul dar nu-l ştiam şi, cum zeul nu avea atâtea lucruri folositoare, m-am gândit să-l fluier. de bună seamă că trebuia măcar să aibă auz. avea, căci veni înspre mine încet; nu ştiu cum, căci v-am spus că nu avea picioare. veni şi asta era important.

Adăugat în *, fragmente, proză | 5 comentarii