margas

şi ce îmi recomanzi să fac acum?
copii bastarzi?
câtă vreme nimeni
(nici chiar eu)
nu ştie cu exactitate
cine suntem
şi nici pe nume nu ne mai strigăm
de-o bună bucată de vreme încoace
spune-mi,
cum aş putea să arunc în apele acestea tulburi
o momeală adevărată
şi vie pe deasupra?
să dea peştişorul de aur din aripă
şi să sară din apă
să mă trezesc dis-de-dimineaţă
nu prinţesă
nici [...]

gândul despre tristeţea noastră
mi s-a oprit la tine pe noptieră
acolo unde zace un vraf de cărţi
care mai de care aventură
către un sud calcinat
unde aşa-i o să ne-ngropăm şi noi
oasele cândva
un fel numai al tău de optimism
se revarsă peste realitatea mea lugubră
şi o spală cu grijă
pe picioare
moşii de vară bagă la ciorap
ochii lor taie lumina
în bucăţi [...]

ce am uitat să-ţi spun
este că tristeţea mea
nu are niciun gust
acum când
trece iarna
gustul se adună în cămările oamenilor
în casele lor apoi creşte prin grădini
şi mai departe peste aleile trezite la viaţă
ca umbra mea pe-acest pământ
se-ntinde tot mai subţire
tot mai lungă
hai să purtăm pe braţe amândoi
oraşul de tristeţe la groapa de gunoi
tiptil fără să ne [...]

o poveste spusă la gura sobei de bunica
sau lumea luată de-andărătălea
în coarnele vreunui ţap ispăşitor?
o biată căţărătoare pe nişte scări prea înguste
o fiinţă mult prea masivă ca să nu trebuiască
să-şi ţină respiraţia incredibil de mult doar
ca să nu fie auzită
la orele mici din noapte
când ajunge acasă
o desăvârşită întinzătoare de afişe
electorale peste aşternuturile albe
eu nu te [...]